La fel ca și Parnasianismul, Semănătorismul s-a construit în jurul unei reviste ce purta numele de Semănătorul. Apariția acestui curent literar a fost influențată de realitățile de la începutul secolului XX, și anume, răscoala din 1907 și interesul față de problema țărănească.

Ideaologia Semăntorismului este un amalgam ce cuprinde elemente legate de climatul socio cultural dar și câteva dintre principiile Daciei literare. Ca și trăsături putem observa interesul pentru trecut împrumutat de la romantici, axându-se pe istorie și opunând rezistență transformărilor; idilismul, care își face simțită prezența prin atitudinea anti-orășenească prezentă în opere, dar și prin venerarea satului patriarhal; predomina sentimentul de dezrădăcinare, care era un rezultat al părăsirii satului. De asemenea, se punea accentual pe folosirea limbii române.

Nicolae Iorga este considerat cel mai important reprezentat al Semănătorismului. El a fost cel ce a analizat societatea și a sesizat necesitatea culturalizării țărănimii.  Printre reprezentanți se mai numără și George Coșbuc, Duiliu Zamfirescu, Ștefan Octavian Iosif, Emil Gârleanu, Ion Agârbiceanu și Alexandru Vlahuță, a cărui opera este considerate apogeul Semănătorismului.

Leave a Reply