Tot spiritul romantic inundate de sentimente liber exprimate a reușit să strârnească reacții. Astfel, ca o replica împotriva sensibilității exagerate, apare Realismul.

Realismul avea principală caracteristică obiectivitatea, tonul impersonal și neutralitatea înlocuind filosofiile despre viață și iubire. Realiștii aveau ca scop redarea realității într-o maniera obiectivă.

Realismul se face remarcat prin principiul verosimilității, operelor oferindu-li-se un aer foarte credibil. Chiar dacă au fost mai mult sau mai puțin existente în realitate, acțiunile prezentate în opera sunt descrise într-un mod foarte plauzibil, având elemente ce pot fi găsite în lumea înconjurătoare.

Scriitorii realiști de obicei se axau pe aspecte ce vizau epoca contemporană lor. Astfel, în majoritatea operelor realiste se vorbește despre moravurile societății, protagoniștii fiind personaje reprezentative precum avarul, parvenitul sau femeia adulterină.  Autorul prezintă toate aceste lucruri într-un mod obiectiv, fără a-și pune prea mult amprenta asupra operei, el fiind un spectator.

În România, ca și reprezentanți ai realismului îi avem pe Liviu Rebreanu, I. L. Caragiale, Costache Negruzzi și Nicolae Filimon.

Leave a Reply