Timpul. Această mașină fixată să se îndrepte doar în direcția înainte, fără a avea nici cel mai mic gând de a se întoarce. Odată cu trecerea lui, tot ceea ce ne înconjoară suferă schimbări, fie că vorbim despre progres sau regres, orice lucru ce la un moment dat poartă eticheta de nou, va ajunge cândva, datorită timpului, să fie etichetat ca și vechi, fiind înlocuit cu un alt nou ce cândva era de neimaginat sau considerat imposibil.

La fel se întâmplă și cu literatura, iar timpul necruțător își lasă amprenta și asupra sa, ea fiind nevoită să se adapteze realității vremurilor. Literatura este rezultatul reacțiilor stârnite chiar de ea însăși. La fel ca și în orice domeniu, totul pornește de la ceea ce noi numim acum, clasici.

Încă de la începuturi, pe vremea când omul locuia în peșteri, acesta simțea nevoia de exprimare, chiar dacă probabil că vocabularul său nu era unul foarte dezvoltat. El se folosea de ceea ce găsea în jur pentru a transpune ceea ce vedea în mediul înconjurător.

Toate aceste elemente s-au transpus în curentul literar ce poartă numele de Clasicism.  Având ca principale trăsături rațiunea dominantă, acțiunea desfășurată într-un timp scurt și într-un cadru restrâns, acesta a iscat reacții ce au dus la nașterea altor curente literare.

to be continued.

Leave a Reply